Articole

DACĂ NOI NE IUBIM, muzical adolescentin, pe muzica trupei Holograf

Doi adolescenți, aparent diferiți , se luptă cu frica de a risca. Ea-o fată ce iese fără să vrea în evidență, el-un rockstar. În urma unui pariu, povestea ia o întorsătura interesantă. Unde pot ajunge Axell și Jess… dacă ei se iubesc?

Cu un scenariu original și abordând un gen teatral în plină ascensiune în România – muzicalul, fiind jucat exclusiv de tineri (mulți dintre ei premiați la cele mai importate competiții de voce, dans sau actorie), spectacolul emană energie, tinerețe si iubire. Toată muzica (inclusiv cea instrumentală) este live.

Muzicalul „Dacă noi ne iubim” este o poveste de dragoste imaginată de Julieta Georoiu si scrisă de doi adolescenți: Anastasia Jinga si Rareș Fota, pe muzica trupei Holograf.
“Dacă noi ne iubim”- muzical adolescentin este primul muzical de tip generationfusion din România. Spectacolul creează un pod peste generații, între fanii Holograf – majoritatea ajunși la vârsta adultă și adolescenții zilelor noastre,
Bilete https://www.mystage.ro/bilete/Daca_noi_ne_iubim_-_muzical_adolescentin-1460?af=15/#/r=7888)
O producție JG Production.
Organizat și promovat de Asociația Culturală Flower Power.

(Surse:  romanialibera.ro ;  casamea.ro ;  bebelu.ro ;  academiacatavencu.info)

 

 

Arta este o latură a omenirii. Este reprezentarea a ceea ce fiecare om simte. Este tot ceea ce ai în suflet și în minte, tot ceea ce poți transmite celor din jur într-o formă elaborată.

Despre artă nu poți spune că e “ușoară” sau “grea”. Reprezintă omul, de fapt, reprezintă PERSOANA lui.

Arta nu înseamnă perfecțiune, înseamna trăire. Este o materie a divinului.”

(Delia Matei)

 

 

„Arta – Un cuvant cu o singură definiție în dicționar, dar cu aproximativ 7,442 miliarde de definiții diferite.

Pentru mine arta nu e ceva ce faci, pentru mine arta e ceva ce simți, transmiți și ești. Nu actoria, muzica, dansul, pictatul și restul lucrurilor sunt arta, ci oamenii sunt arta în momentul în care fac lucrurile astea.

Adolescența e perioada schimbărilor, perioada în care facem greșeala de a ne grăbi să ne facem „oameni mari”. Consider că în perioada asta trebuie să ne agățam de ceea ce ne place pentru a ne dezvolta „frumos”. Eu m-am agățat de muzică și de actorie. M-au ajutat să trec prin multe lucruri. De când am început să fac actorie m-am schimbat foarte mult ca persoană. Pentru mine actoria nu e un hobby, e un mod de viață. Actoria m-a ajutat să scap de majoritatea fricilor mele, iar muzica m-a ajutat și încă mă ajută să mă exprim atunci când nu-mi găsesc cuvintele.”

(Cătălina Șoavă)

 

 

„Niciodată nu am fost o persoană care a știut să își exprime sentimentele și gândurile prin mod verbal, cât să se și înțeleagă ceea ce simt. Ori mă exprim foarte ciudat, ori mă panichez. De aceea, mi-am gasit refugiul prin artă, orice tip: scris, muzică, teatru, chiar si desen, deși mai rar. Oricând mă simțeam tristă, fericită, dezamagită, nervoasă sau încântată, ori cântam o melodie, ori dansam în modul meu neglijent, ori scriam o poezie sau pur și simplu experiența din ziua respectivă. În felul acesta am învățat că poți găsi și face artă din orice!

Pot spune că arta reprezintă pentru mine o sursă esențială de a trăi!”

(Adina Tărbășanu)

 

 

„Înainte să mă apuc de actorie treceam printr-o perioadă grea din viața mea și, apucându-mă de cursurile de actorie, am reușit să trec peste, am găsit modul prin care mă pot exprima și pot fi sinceră, în legatură cu sentimentele mele. Așa, am învățat să fiu fericită, am învățat să iubesc oamenii din jurul meu și m-a apropiat, chiar de mine, am aflat cine sunt cu adevărat și am descoperit fericirea adevarată. Acum, nu aș putea să-mi imaginez viața fără să fac actorie, ar fi un coșmar, sincer.”

(Ilinca Vlad)

 

 

„Arta pentru mine înseamnă ceva unic atât în muzică, cât și în teatru. De curând am descoperit  această artă a actoriei, în care pun pasiune și mă dezvolt.De cand sunt în acest frumos proiect simt că traiesc o fericire când sunt pe scenă cu oameni minunați și simt că uit de tot de probleme, de orice, mai ales că simt o energie pozitivă când sunt cu colegii mei.

Arta înseamnă tot, mai ales dacă știi să o creezi și să pui pasiune în ceea ce faci.

De mică, de la varsta de 2 ani și jumătate, mi-a plăcut arta muzicii. Cântam prin casă prima piesă a lui Smiley, iar parinții m-au îndrumat și am ajuns unde sunt acum. Cred că arta pentru un adolescent trebuie să însemne foarte multă pasiune, iar datorită acestui casting, mă aflu acum aici, datorită profesoarei mele de canto care m-a îndrumat să merg către acest proiect pentru șansa mea în viață. Sunt fericită că v-am cunoscut, sunteți niște oameni minunați!

Vă iubesc!”

(Ana-Maria Ene)

 

 

„Pot spune că viața mea de până acum este o Artă, pianul și notele muzicale făcând parte timpul meu zilnic.

Trecând prin emoțiile examenelor muzicale, am început să înțeleg foarte bine arta cu finețea si delicatețea ei. Atunci când sunt pe scenă, îmi radiază inima de fericire și înțeleg cât de importantă este arta în viața mea.”

(Selin Ozer)

 

 

„Prin artă reușesc să mă exprim mult mai bine decat prin cuvinte. Îmi transmit gândurile, sentimentele, trăirile prin muzică. Prin dans dau frâu liber energiei, nervilor, stărilor pe care le am în momentul respectiv. Iar prin actorie, mă detașez de realitate și încerc să-mi creez o nouă realitate. De foarte multe ori când nu-mi găsesc cuvintele pentru a comunica, mă folosesc de versuri din melodii sau de replici din piese de teatru. Eu sunt genul de persoană care, atunci când vine vorba de artă, se implică din tot sufletul, pune iubire în tot ceea ce face în acest domeniu. Pentru mine arta e modul principal de exprimare. Trăiesc prin artă!”

(Ioana Dragomir)

 

 

 

„Adolescența? E o chestie mai dificilă. Dificil a fost dintotdeauna, doar că „pe vremea lor” nu se făcea atâta tam-tam… Și cum e o chestie dificilă, trebuie să ne exprimăm și noi cumva… de exemplu, trebuie să fim „conștienți” de problemele cu care se confruntă societatea, să nu mai stăm cu ochii în device-uri, să nu mai purtăm blugi rupți, că e rușine, să nu mai dansăm destrăbălat, să nu mai purtăm gablonturi, să nu mai… nimic. Toate sunt cu „nu ai voie”…

Și atunci… ce să facem? Trebuie să ne exprimăm. Cum? Arta.

Prin artă simt că o parte din probleme sunt rezolvate, mă fac înțeleasă (dar nu de toți), dar fără șabloane sau limite impuse. Prin artă, sunt eu! Fericirea se amplifică, iar probleme dispar.”

(Ariana Alexandrescu)